Membrii Asociatiei "6 Dorobanti" care vor participa la "Marsul Donului - 2009" au efectuat ieri un mars de antrenament in apropierea Bucurestiului, pentru a verifica echiapmentul si, mai ales, incaltamintea.
 
Marsul a durat doua ore, cu o  halta mica de 10 minute dupa primele 50 de minute de mers, si a fost parcurs un  traseu de cca. 8 km, intr-un peisaj mirific de iarna, in care singurele fiinte intalnite au fost cateva caprioare.
 
Iata traseul marsului:
 

 
Si iata si cateva aspecte din timpul deplasarii:
 

 
Din pacate, al patrulea membru al grupului din R6DMV care va participa la "Marsul Donului -2009", a suferit un mic accident saptamana trecuta si nu a putut participa la acest mars de antrenament decat ca "reporter de razboi"...  
 
Speram ca se va reface pana la actiunea din Ungaria...  

Cateva fotografii de la actiune.
 
O sa adaug in zilele urmatoare si detalii cu marsul propriuzis (cel cu picioarele) care dupa calculele mele a avut o lungime de 2,3+8,3+5,5+1,35+1,7+0,75=19,9km in prima zi si 4,6+4,5+1,4+3+1,1=14,6km in a doua zi. Desigur marsul este impartit in mai multe etape decat am calculat eu deoarece la portiunea principala de mars de 8,3+5,5 din prima zi si cea de 4,5+1,4+3,1 din a doua zi nu am putut participa datorita accidentari avute acum 2 saptamani la piciorul stang. De fapt eu nu am participat decat la inceputul marsului pe distanta de 2,3km (asta pe picioarele mele) plus prezentarile din anumite localitati. In rest in prima zi am mers intr-un microbuz iar in a doua zi cu camionul acestea au insotit in mare parte a timpului grupul.  Din intreg marsul 6,1km in prima zi si 5,7km s-au desfasurat pe drumuri asfaltate. Pe langa marsul cu picioarele se mai adauga 22,5km facuti cu camionul, microbuzul sau masina personala de toata lumea.
 
Actiune in sine a fost interesanta desi informarea romanilor a fost slaba, rare ori stiam ce urma sa se intample. Iar in ultima seara discursurile in maghiara si germana chiar enervante terminandu-se cu impartiri de cadouri (pentru mine marsul in sine a fost cadoul nu tubul de proiectil taiat cu inscriptiia evenimentului si a grupului organizator, desi f original) si aplauze (pentru mine precum cele de sedinta de partid, 100% din complezenta).  
 
Pentru mine cele mai interesante si placute momente din intreg marsul au fost "plimbarile" cu camionul militar, desi nu din epoca, senzatia a fost unica, chiar daca am inghetat de frig ca un r....
 

Actiunea "Turul Donului" reflectata in media maghiara...
 
http://www.honvedelem.hu/cikk/5/13770/doni_emlektura.html
 
Oare cine ne poate spune ce scrie?  

Sa vedem deci traducerea...
 
IN AMINTIREA UNUI EVENIMENT TRAGIC CARE A AFECTAT TOATE FAMILIILE MAGHIARE
 
Turul Comemorativ al Donului - oprirea de la Pilisszentlászló
 
Locul de desfasurare a comemorarii festive de la sfarsitul saptamnii a fost curtea scolii generale din Pillisszentlaszlo. Aici se afla un monument comemorativ de mici dimensiuni pe care sunt trecute numele ostasilor care au cazut eroic pe campul de lupta. Primarul Illés György a multumit aici pentru prezenta organizatiei MATASZ, participantilor la Turul Comemorativ al Donului si militarilor din judet care au sosit la fata locului.  
 
Sambata, 31 ianuarie 2009, la ora 11.30 in piata principala din Pilisszentlászló au intrat doua camioane de transport de tip Csepel 350. In piata asteptat deja participantii la Turul Donului, sositi prin grija MATASZ. Comandantul turului, locotenentul major Jásdi Balázs a raportat imediat despre intamplarile de pe drum, dupa debarcarea din camion, colonelului Kerekes Sándor. Pe langa acestea in piata a sosit, tractat de un camion, un tun AA model 36M, pe care au incercat sa il puna in pozitie in piata. Dar pentru ca ofiterul-comandant lipsea pe moment fiind la raport, soldatii nu se puteau hotari in ce directie sa pozitioneze teava tunului. Imediat ce comandantul piesei a terminat raportul, primindu-se de catre tunari parametrii necesari, s-a trecut la punerea in pozitia dorita a tunului.
 
Intre timp intre organizatori s-a simtit un pic de neliniste, ca urmare a noilor informatii primite, care spuneau ca cei sase husari care trebuiau sa participe la comemorare erau in intarziere. Din cauza frigului si a conditiilor atmosferice drumul a devenit alunecos pentru cai, de aceea husarii puteau inainta pe drum doar cu mare precautie ca sa evite caderea cailor. De aceea organizatorii au decis sa se inceapa comemorarea fara husari, urmand ca acestia sa fie integrati in actiune in momentul in care vor sosi la fata locului.
 
O sa traduc mai multe mai tarziu, acum timpul nu imi mai permite
 
Va urma.
 
 

Editia 2009 a "Turului Donului" s-a incheiat…
 
La acest, eveniment care a comemorat tragedia armatelor Axei  ( decembrie 1942 - ianuarie 1943 ), au participat circa 40 de reenactori unguri din mai multe asociatii istorico-militare maghiare, 9 reenactori romani, 3 veterani Alpini italieni si 12 rezervisti germani. Spre deosebire unguri, romani si italieni, care  pe toata durata actiunii au fost imbracati in uniforme din epoca celui de-al doilea razboi mondial, germanii au purtat doar uniforme actuale ale Bundeswehr-ului (desi in mars carau doua pistoale mitraliera MP-40), pentru ca legea germana este foarte categorica impotriva purtarii in public a uniformelor cu insemne naziste, fie ele si ale Wehrmacht-ului.
 
Actiunea s-a caracterizat prin decenta si sobrietate, ideea de baza fiind de a comemora soldatii maghiari si ai altor state participante la cel de-al doilea razboi mondial.  
 
Cei 4 membri ai Asociatiei 6 Dorobanti (1 ofiter si 3 soldati) au participat la aceasta actiune, au plecat din Bucuresti cu automobilul, miercuri 28.01.2009. Seara s-a ajuns la Arad, unde s-a dormit la o pensiune, iar ziua urmatoare, joi 29.01.2009, am intrat in Ungaria si dupa-amiaza am ajuns la Esztergom, veche capitala a Ungariei in sec. X – XIII, oras aflat pe malul Dunarii, la granita cu Slovacia. Ne-am intalnit cu ceilalti reenactori la un vechi gimnaziu aflat in centrul istoric al orasului, unde ne-am echipat in uniformele de epoca. In aceeasi seara toti reenactorii au participat la doua ceremoniale militare desfasurate la monumente amplasate in apropierea gimnaziului. Generalul Borszeki, presedintele Asociatiei rezervistilor unguri ( care a studiat la Academia Militara din Bucuresti si cunoaste binisor limba romana ) a trecut in revista detasamentul de reenactori si ne-a urat succes in marsul comemorativ pe care trebuia sa-l efectuam in zilele urmatoare. A urmat masa de seara (gulas din conserve incalzit la cazan) si stingerea. S-a dormit in sala de sport a scolii, in saci de dormit asezati pe jos ( regula care va fi respectata si in urmatoarele nopti).
 
...  

...
Ziua urmatoare, sambata 31.01.2008, avand in vedere oboseala "trupelor", desteptarea s-a dat o jumatate de ora mai tarziu, la 6.00, dar in lipsa micului dejun (ni s-a promis o masa mai copioasa la pranz) ne-am "distrat" curatindu-ne echipamentul ( in special bocancii care erau plini de noroi pana la glezene). La ora 8.00 s-a pornit in mars spre localitatea Pilisszentlászló, pe sosea si urmand albia unui parau, in amonte. Deplasarea s-a facut intr-un peisaj superb de iarna, intr-o zona impadurita, pe o poteca in care accesul era ingreuiat de numeroase obstacole naturale. Camioanele cu tunul AA ne-au insotit pe drum dar, din cauza alunecusului la coborarea unei pante abrupte, au trebuit sa intoarca si in final au ajuns la destinatie, in Pilisszentlászló, la o ora dupa trupele pedestre.  
 
In Pilisszentlászló a avut loc un alt ceremonial important, in curtea unei scoli, dupa care a urmat masa de pranz (gulas la discretie, stropit cu un delicios vin fiert).
 
Dupa-amiaza grupurile de reenactori s-au deplasat spre orasul Szentendre, destinatia finala a marsului nostru, drumul fiind parcurs  jumatate pe jos si restul cu autovehiculele. In Szentendre a avut loc ultima ceremonie militara dupa care a urmat cazarea reenactorilor intr-o sala de sport a unei scoli si masa festiva, de incheiere a actiunii. La aceasta a participat din nou generalul Borszeki. Organizatorii marsului au multumit participantilor la actiune si au evidentiat participarea invitatilor straini (romani, italieni si germani). S-au rostit cuvantari pline de patos si s-au inmanat destinctii si cadouri...
 
Dupa incheierea acestui ultim ceremonial, ne-am dezechipat de uniformele purtate neintrerupt timp de 48 de ore, si ne-am facut bagajele pentru drumul spre casa.
 
Grupul de reenactori din A6D a plecat  din Szentendre duminica, 1.02.2009, la ora (locala) 7.00 si, conducand cu randul, a ajuns in Bucuresti seara la ora 21.00.  
 
...

IN AMINTIREA UNUI EVENIMENT TRAGIC CARE A AFECTAT TOATE FAMILIILE MAGHIARE  
 
Turul Comemorativ al Donului - oprirea de la Pilisszentlászló  
 
Continuarea traducerii...
 
Intre timp am aflat ca la aceasta actiune sunt reprezentate toate tarile care au fost prezente cu trupe si in 1943 la Cotul Donului. La marsul comemorativ au participat 10 romani si 10 germani, 3 italieni si 42 soldati unguri. Participarea reenactorilor (in text in original hagyomanyorzo = pastratori de traditie) a fost intregita cu plutonul de patru oameni numit "Soldatii din septembrie" din legiunea poloneza Wysocki, care au avut cu ei drapelul care a fost folosit si in luptele din al doilea razboi mondial. La activitate au participat printre altii si mai multi veterani de razboi. Printre acestia s-a aflat si Bolváry József, ofiter de husari, care dupa cele spuse a servit in al doilea razboi mondial in Regimentul I Husari Unguri. Acest regiment a participat pe teritoriul Ungariei la apararea impotriva sovieticilor si in aceste lupte Bolváry József a fost ranit, iar langa Praga a cazut prizonier.
 
Dupa intonarea imnului Ungariei a luat cuvantul colonelul pensionar Koncz János, directorul Clubului Ofiterilor din Szentendre. Acesta a subliniat in discursul sau ca trebuie sa ne amintim intotdeauna de eroii care au luptat in conditii vitrege, suferind multe lipsuri, la doua mii km distanta de casa. Acesti soldati, cu toate ca se vedeau intr-o situatie fara iesire, au rezistat cu onoare pe pozitiile lor. Este bine sa vedem ca sunt prezenti aici soldatii acelor natiuni care au trecut impreuna cu ostasii Armatei II Ungare prin acele zile groaznice. Pe acele campuri de lupta armata maghiara a pierdut 148.000 oameni. Practic nu exista azi familie maghiara care sa fi ramas neatinsa de acea tragedie nationala. La final vorbitorul a spus: este o mare onoare pentru localitatea noastra sa va prezinte astazi o astfel de activitate.
 
Reenactorul cu grad de locotenet-major Irsay-Nagy Dénes a prezentat o carte de rugaciuni si cantece religioase ce a fost tiparita in urma cu 100 ani de episopia protestanta militara si din care carte multi soldati au citit in momente de restriste. Astfel, multe versete puteau sa fie foarte bine folosite ca rugaciune pentru muribunzi, multi soldati raniti, in ultimele lor momente de viata, dupa ce isi strigau in ajutor familiile, il chemau in ajutor pe D-zeu. In 1943 multi vor fi rostit aceste rugaciuni acolo, in Cotul Donului. Locotenentul major a cerut oamenilor din localitate ca in fiecare an pe 12 ianuarie sa aprinda o lumanare in cinstea ostasilor care au murit eroic.
 
La finalul momentului comemorativ primarul localitatii, impreuna cu Koncz János au depus o coroana la monumentul ostasilor cazuti, s-a comandat o salva de foc in onoarea ostasilor eroi si s-a sunat cu goarna semnalul "retragerea".
 
Veres Csaba, stegar, loctiitor al locotenentului major Irsay-Nagy Dénes a raspuns la intrebarile adresate de honvedelem.hu: el se afla la a saptea editie a Turul comemorativ. In Asociatia pentru pastrarea traditiilor MATASZ din Budapesta sunt 20 membri. El spune ca cei care se decid sa se alature pastratorilor de traditii trebuie sa aiba inclinatie catre asemenea activitate, forta si buna pregatire fizica. Este foarte important cei interesati sa inceapa o astfel de activitate sa stie de la inceput si sa inteleaga vechile valori, pentru ca numai astfel le vor putea pastra si continua pe mai departe.  
 
Nyári Tibor este din Esztergom si la cei 50 ani ai sai a reusit sa termine turul comemorativ, iar in grupa in care e el isi desfasoara activitatea si fiul sau. S-a alaturat pastratorilor de traditii budapestani si cu ocazia unor astfel de evenimente ii place foarte mult sa invie istoria si sa o traiasca. Ieri le-a fost mai greu sa parcurga distanta stabilita pentru mars, datorita drumului noroios si a terenurilor lutoase pe care au trebuit sa mearga. Azi pamantul e mai pietros si marsul e mai usor.  
 
Invatatorul Heiner Csaba a confirmat ca terenul a fost mai bun azi si ca nici distanta nu a fost azi atat de mare. Azi au trebuit sa parcurga doar 10 km, in comparatie cu ieri cand au marsaluit 15 km. Poate ca ieri a fost mai greu sa parcurga distanta doar datorita greutatii echipamentului militar. Este foarte interesat de istorie si considera ca e o experienta aparte sa poata trai chiar el o mica parte din istoria celui de-al doilea razboi mondial. Insusi tatal sau a fost in Cotul Donului, unde a si cazut prizonier in timpul ofensivei sovietice si s-a intors in Ungaria abia in anul 1948.  
 
Locuitorii satului i-au tratat pe participantii la Turul Comemorativ al Donului ca pe niste oaspeti. Ostasilor, care au stat nemiscati cam jumatate de ora la momenul comemorativ, le-a prins bine vinul fiert. A fost vin din belsug, pentru ca gazdele au pregatit un cazan intreg de vin fiert, in care au fiert multe rondele de lamaie.  
 
In casa slovaca, o tanti in varsta, amabila, ii astepta cu masa pusa pe ostasii osteniti. Si care e meniul? "Ei bine, in sfarsit o masa gatita cu gust! Cu cat ajungem intr-o localitate mai mica, cu atat simtim ca suntem mai simpatizati. Aceasta se poate simti din cat de buna e mancarea aceasta!."